Să înceapă jocurile…

… am putea spune. În acest sfârșit de săptămână s-au lansat cel puțin două jocuri interesante. Pentru mine. Far Cry New Dawn al celor de la Ubisoft și Metro Exodus 4A Games & Deep Silver.

Nu o să găsiți aici nici o legătură la canalul meu de Youtube. Mi s-a întâmplat o chestie neplăcută la Spiderman – chestia cu muzica din joc cu drept de autor. Acum, producătorii care se respectă au dat posibilitatea de a dezactiva muzica cu drept de autor din jocuri. Pfff, mă întreb adesea unde se va ajunge cu toate astea, ni se impun chestii din ce în ce mai restrictive… Vezi interpretarea GDPR. Cine s-a lovit și se lovește de acest regulament știe despre ce vorbesc. Mă rog, asta este altă treabă. În altă ordine de idei, hehehe, de ce să „muncesc” când pot lua de la alții, nu?

Așadar, să înceapă jocurile. Atâtea cât mai sunt jucabile… de oameni cât de cât normali.

***

Metro Exodus a fost primul cumpărat, l-am putut achiziționa înainte cu o zi față de data oficială de lansare (se mai întâmplă). Mi-a plăcut introducerea. Muzica, atmosfera. Înainte de a continua, recomand citirea cărților Metro ale lui Dmitri Gluhovski. O să puteți înțelege mai bine și povestea din joc.


Când eram tânăr îmi plăceau la nebunie jocurile horror. Odată cu înaintarea în vârstă și în timp ce pasiunea mea pentru fotografie devenea din ce în ce mai intensă, m-am orientat mai mult spre jocurile video open world, jocuri grafice. Excepție seria Fall Out. Nu am jucat nici unul din jocurile seriei Metro. Ce m-a atras la Exodus este latura apropiată de un open world veritabil. Ce nu mi-a plăcut după peste 5 ore de joc: voice acting, dialogurile cam prea din topor (pe de altă parte, acțiunea se petrece în Rusia comunistă, sau cea mai rămas din ea după atacul nuclear). Cu toate astea este un joc interesant, intens, te ține încordat în majoritatea timpului petrecut în lumea Metro. Detalii excelente la piesele de îmbrăcăminte, arme, efectele atmosferice, în majoritatea cazurilor și la obiectele din jur. Clădirile sunt de o „autenticitate” dureroasă (parcă ar fi casele vechi „abandonate” din București!). Atmosfera este redată excelent. Mișcarea și sunetul când îți pui masca pe figură, detaliile picăturilor, mișcarea și urmele lăsate de mâna cu care o ștergi, crăpăturile atunci când este deteriorată, aburii respirației, totul este redat la superlativ!
Cu toate că am citit cărțile, Exodus mi-a lăsat impresia că este un fel de continuare directă, la începutul „poveștii” împrumută idei și acțiunea din ultima carte din serie, dar apoi își creează propriul curs. Este ca și cum aș citi următorul volum. Foarte tare!


Cine a citit și alte review-uri ale mele despre jocurile video, știe că nu îmi place să divulg din firul poveștii, poate din când în când un minim și acela fără intenție vădită.
Factorul decisiv care m-a făcut să cumpăr jocul este acesta: https://youtu.be/Wv3rD_Ln8nU.
În momentul în care scriu aceste rânduri am jucat câteva ore bune, cu căștile pe urechi. Sperieturile sunt la ordinea zilei. Iar cea mai eficientă armă este shotgun-ul, în majoritatea momentelor când trebuie să folosești o armă de foc pentru combaterea monștrilor. Îi lași să se apropie suficient și apoi bang! Când vine vorba de „bandiți”, orice armă este bună. Cel mai „elegant” este să îi elimini „stealth” (folosirea românescului „pe furișate” mi se pare prea „pervers”, hehehe).


Metro Exodus nu este un first person shooter gen run-and-gun, asta m-a atras cel mai mult. Mai ține cineva minte jocul S.T.A.L.K.E.R.: Shadow of Chernobyl? Exodus are elemente similare, ceea ce nu este rău deloc.

Am găsit ceva interesant de citi pentru cei nefamiliarizați cu povestea Metro – Metro story recap: Everything you need to know before Metro Exodus.
Am citit comentariul cuiva de pe net, legat de vocile personajelor. Sfat: selectați rus ca limbă vorbită și puneți titrarea în engleză!
Pregătiți-vă de asemenea pentru momente memorabile de-a lungul jocului! Eu unul îl recomand cu căldură.

 


Far Cry New Dawn a fost o surpriză extrem de plăcută pentru mine, din toate punctele de vedere. În momentul în care a fost anunțat mi-am zis, ce naiba, joc de fetițe, totul pink, parcă m-am trezit în lumea copiilor mici unde totul este roz, de la „animăluțe” la floricele, clădiri, mașinuțe, trenulețe, alea, alea. PINK AGE! Și mi-am zis că o să îl IGNOR. Dar apoi… am văzut asta: https://youtu.be/8EFOgBavF_c. Nu m-am uitat la tot filmulețul, atât doar cât să îmi fac o idee. Și uite așa l-am cumpărat în chiar ziua lansării. Să vă mai spun că m-am jucat în prima zi de la ora 8:30 și până la 3 dimineața?


După selectarea personajului, prima secvență cinematică din joc te dă pe paste. Atât la figurat, cât și la „propriu”. La fel și primele zeci de minute din joc. Povestea este una foarte bine închegată, lucrurile pe care le poți face în open world sunt net mai numeroase decât în jocul precedent. Sunt incluse și elemente de crafting și dezvoltare a bazei de operațiuni, ca să îi zic așa. Multe lucruri de descoperit, multe lucruri de făcut.
După alte 5-6 ore de joc (nu îmi place să mă arunc cu capul înainte în misiunile principale) a venit și marea mea dezamăgire: cred că dezvoltatorul jocului (general speaking) fumează ceva foarte dubios! Când tocmai credeam că renunță la latura „dilimandache” (pe bune, nene, în afară de Far Cry 2, nici unul din serie nu este normal la cap), a venit nota de plată. Nu intru în amănunte, dar, pe bune, chestia cum au făcut-o m-a determinat să dau jocul! Drumul până la părticica aia absolut aiuristică (ce legătură are porcăria fumată de dezvoltator cu introspecția îmi scapă complet – un urs turbat, pe bune? Ăștia au început să aibă ceva cu urșii: Far Cry, Days Gone, până și Metro. O fi la modă, cine știe. Apropo, de minoritate care își bate majoritatea: Ultimul Assassins Creed… Homălăii (stați, nu dați cu pietre, pentru mine cuvântul este doar haios și atât)… și-au făcut drum și prin jocuri. La Oscaruri nici nu îmi mai vine să mă gândesc… Și nu, nu sunt rasist. Fiecare cu ale lui, da? Dar totul ar trebui să aibă o limită. De ce să „promovezi” o anomalie, să inciți majoritatea, care oricum nu prea are treabă cu cei în cauză? Mă rog, nu ar trebui să aibă… Chestia cu corectitudinea politică a sărit calul, cam de multicel. Părerea mea.


Dacă în 5 am înțeles oarecum psihedelicul din joc (cu indulgență spus inclusiv în celelalte jocuri ale seriei), aici, la New Dawn, mi se pare tras prea mult de păr. Mi-aș fi dorit să poți avea opțiunea de skip a misiunii sau o parte a acesteia, așa cum a implementat-o un alt gigant din lumea jocurilor video. Pe cât de tare a fost sfârșitul din Far Cry 5, pe atât de dezamăgitor este faza din joc care m-a făcut să îl arunc în lada de gunoi. Și da, de obicei nu scriu nimic despre jocurile nașpa, că nu merită.
Și aici se termină, brusc, prezentarea noului Far Cry.

 


Urmează vinerea viitoare jocul Anthem (22.02.2019). Nu este un joc pe placul meu, prea futurist, genul de joc în care trebuie să te miști tot timpul și să tragi ca nebunul. Nu spun că este un joc prost, numai că nu este pentru mine, dar poate fi pentru voi. Cunosc cel puțin o persoană care abia așteaptă lansarea. Din câte mi-am putut da seama, este un joc video de o calitate faină. Vizual, aproape o încântare – nu îmi place lumina albă prea puternică, „arde” suprafețele. Dar o să aflați mai multe de la cine îl va juca.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s