Red Dead Redemption 2

Red Dead Redemption 2 este poate cel mai așteptat joc al anului 2018. Rockstar a făcut o publicitate bogată și după părerea mea, agresivă. Adică a tot bombardat jucătorii cu informații, imagini, a invitat pe o mână de oameni să joace câteva ore, dar fără posibilitatea de publicare de video-uri din joc. Li s-a permis însă să scrie despre experiență.

Red Dead Redemption 2 a fost pentru mine, înainte de lansare, respectiv de achiziționare, primul joc de câțiva ani în coace despre care nu am citit sau vizionat „walkthrough”. Am vrut să fiu surprins. Și am fost!

La fiecare lansare de joc mult așteptat, achiziția lui poate fi un fel de aventură. Lansarea oficială a avut loc ieri, vineri 26 octombrie 2018. Joi de dimineață am încercat să culeg informații despre disponibilitate. La final am aflat că sunt probleme cu stocurile, adică nu sunt suficiente copii (pe disc), Rockstar nelivrând suficiente față de precomenzile lansate! Nu știu nici acum dacă este vorba de… marketing. O primă reacție a fost… „Don’t panic, man!” la naiba! Apoi asta e, aștept până când o să fie. La Altex Unirii mi s-a spus că nu știu dacă va fi disponibil în magazin vineri, în ziua lansării. Am întrebat în stânga și în dreapta dacă jocul se va lăsa cu o lansare și la noi, în București. Aș, nu se există așa ceva. Ca o paranteză, îmi aduc aminte de lansarea de altfel foarte faină a GTA 5 la București Mall, până după 00:00, când doritorii putea cumpăra o copie „proaspătă”. Dar vremurile s-au schimbat, în spre mai rău. Ca o paranteză la paranteză: același lucru și pe partea de aparatură foto, domeniu care mă pasionează. S-au dus lansările pompoase.

Așa că mi-am zis să fac o precomandă online. La Altex, dacă comanzi online, trebuie să plătești. Nu mai poți rezerva produsul în magazin ca altă dată (bine măcar că mai poți vedea stocul din magazinul respectiv, chestie care a fost și ea scoasă o perioada de timp, din cauza vinerilor negre) și nici nu poți plăti la curier. Cumva ești legat apoi de livrarea lor, ceea ce pentru mine este neacceptabil. Așadar comand la concurență, eMag. Buuun. Asta s-a întâmplat de dimineață. Pe la un 16, am intrat din nou pe Altex (să urmăresc evoluția, ca să zic așa). Aici, exclusiv online și… pe stoc. Intru imediat pe eMag să verific comanda. Produs ajuns in showroom. Măi să fie! Dau telefon, să mă asigur că nu îmi joacă vederea, calculatorul și/sau magazinul feste. Da nene, este ajuns în showroom. Bag viteză și după ceva timp, mă trezesc cu jocul în mica plasă eMag. Și de atunci bagă la greu la jucat! În pustiu cu Dragnea, Veorica Băncilă aia, legile justiției lor și alte tâmpenii care țin pe unii români conectați la tembelizor!

Fiind pasionat de fotografie și de filme, primul lucru la care mă uit este grafica. În plus, nu am întâlnit joc cu grafică excelentă care să fie prost. Jocuri demențiale (atât la propriu, cât și la figurat) cu grafică mai puțin bună am întâlnit. Așadar, grafica lui RDR 2 este pe măsură. Efectele vremii, pământul ud, sunt redate excelent. Singura lipsă: praful. Aducă cum, pe potecile de pământ ale Americii văcarilor copitele calului nu ridică praf? Sau roțile căruțelor? Jocul este unul foarte aproape de realitate, adică: împuști pe unul, te vede un martor, ăsta fuge la nenea polițaiul și te spune, devii fugar, urmărit -> trebuie să scapi fugind din cercul de investigație, cazi în noroi, te faci muci, te atacă un animal, lasă răni vizibile, ploua, te uzi până la piele, bătăile sunt rupte din rai, eh, pardon, au o dinamică bună, prinzi un cal cu frânghia și nu ești destul de puternic, dă cu tine de pământ înainte de a îl îmblânzi. Apropo, am retrăit câteva secvențe din filme: la începutul jocului parcă m-am trezit în filmul The Hateful Eight a lui Quentin Tarantino, apoi în secvența luptei cu ursul din pelicula The Revenant cu Leonardo DiCaprio (da, al caprei, hehehe – mă bucur că a primit în sfârșit un Oscar, îl merita de foarte mult timp înaintea acestui film, dar deh, politichia…), varianta pe timp de vară, hehehe. Nu înțeleg ceva la jocurile moderne: te chinui să faci totul cât mai real posibil și te îneci ca țiganul la mal. În special când vine vorba de murdărie: mașinile se murdăresc de praf, de noroi, de zăpadă, de ce mai vreți voi. Arată chiar bine, ca mai apoi, mai treptat sau nu, să devine iară ca noi. Fără să plouă sau să le speli. Ai măi, pe bune? La fel și în RDR 2: cazi în băltoaca de noroi, arăți ca un porc fericit. Numai că noroiul dispare, fără a lăsa crusta binecunoscută de cei care s-au jucat pe uliță neasfaltată la țară sau orașele patriei. Iar noroiul uscat nu face praf când cade de pe haine. Dacă tot am ajuns la lipsuri… Când te uiți la inamici cu binoclu, de obicei le reții poziția, fie și estimativă. La unele jocuri, aceștia rămân „marcați”. La RDR 2 nimic de genul. Poate era indicat, de dragul realității, să fie măcar marcat locul în care au fost văzuți. Asta pentru că nu oricine are memorie vizuală foarte bună, ca să zic așa.

Se observă încă de la început că Red Dead Redemption 2 este o continuare fidelă a primului joc (din serie?). Nu din punct de vedere al poveștii, ci al structurii. 2-ul este mai cizelat, vizual muuult mai detaliat. Unii s-ar putea trezii dezamăgiți de existența mai realistă a abordării, nu este un shooter, nici nu s-a dorit unul. Colectarea diferitelor plante, a animalelor, jupuirea lor (apropo de jupuire, este cât se poate de reală într-un joc video) este uneori confuză. În timpul jocului primești în colțul din stânga sus informații importante, dar pe care nu le poți reciti mai târziu în joc, pentru mine cam neplăcut, pentru că sunt atent la ceea ce se petrece în jurul personajului. nu stau să citesc informațiile oferite.
Nu pot să uit cum m-am plimbat prin împrejurimi cam o oră și jumătate pe o furtună de vară de toată frumusețea, cu fulgere și tunete. Mă întrebam cât oare mai ține ploaia asta sâcâitoare. Atmosfera a fost redată magistral. Ajungi să îți pară rău de cal, la cât de ud este, inclusiv șeaua, neavând posibilitatea de a te adăposti. Iar iarna de la începutul jocului, parcă îți intră în oase, nu alta!

Povestea. Nu îmi place să dezvălui prea multe. Cine vrea să știe poveste ar face bine să joace. Merită!
Pe scurt, personajul pe care îl controlăm este Arthur Morgan, un membru de vază al bandei lui Dutch van der Linde. Vestul Sălbatic se schimbă dramatic, nu mai este loc pentru bandiți sau bande de tâlhari. Cei mai deștepți încearcă să se refugieze în „sălbăticie”, care însă începe să se civilizeze. De aici și aventurile bandei lui Dutch. Nu știu momentan mare lucru despre poveste, evit cât se poate misiunile principale pentru a „trage” cât mai mult de joc, să îl savurez un timp cât mai lung.

Acțiunea. Să o spun direct: este extraordinară. Până acum am avut parte de o misiune care s-a lăsat cu împușcături de să te saturi timp de o săptămână: eliberarea unui tovarăș din bandă, personaj cam excesiv de violent, aproape că am ras toată populația purtătoare de arme de foc din orășelul respectiv.
Vânătoarea merită și ea toată atenția, de la luarea urmei și până la lichidarea vânatului, direcția vântului etc.
Pentru pasionații de poker și alte jocuri populare din acea vreme, jocul oferă destule oportunități de a face bani.
Altă sursă de venit, în afară de a vinde piei, animale, pește, lucruri colectate/furate: vânător de recompense, „achiziția” de căruțe, diligențe și alte mijloace de transport ale epocii (totuși nu cred că poți fura și vinde un tramvai).

Harta este una mare mare. Nu am putut-o explora în întregime datorită unei anumite regiuni în care sunt atât de „popular”, încât nu scap de poteră. Sau de traversarea apei (mă înec). Se prea poate ca pe parcursul jocului să pot folosi o barcă, bac cu siguranță, doare l-ai folosit în primul joc.
Foarte impresionant este orașul Saint Denis, un fel de New Orleans (Mafia III, nu?). oraș electrificat, cu tramvai. Atmosfera orașului este redată absolut excepțional, mai ales că ai parte de ceață multă datorită mlaștinii și a apei din jur. O încântare, ce mai!
Se spune că RDR 2 oferă 70 de ore de joc. Eu am impresia că poți juca mai mult. Ca o comparație, la ultimul Assassins Creed am peste 60 de ore la activ și nu am progresat foarte mult cu povestea principală. Dar nici nu mă grăbesc. 🙂

Pentru cine îi place, poți juca și din perspectiva first person. Care este WOW. Sau folosirea modului cinematic în anumite secvențe, care oferă o perspectivă aparte dacă este folosită cum trebuie.

Un moment trist a fost când, din neatenție, am căzut cu calul într-o râpă și a trebuit să îl omor pentru că avea picioarele rupte. Am luat șaua și am fost nevoit să caut alt cal. Noroc că am dat peste o tabără de alți nelegiuiți dintr-o bandă rivală și am luat de la ei un alt cal, după ce i-am lichidat, firește.
Altă chestiune interesantă: legătura ta cu calul, care evoluează pe mai multe niveluri. La un moment dat a trebuit să fug din Saint Denis după o tentativă eșuată de a mă „plimba” cu căruța care nu îmi aparține. Distanța față de cal a fost atât de mare, încât nu l-am putut chema prin fluierat, în oraș nu mă puteam întoarce datorită faptului că eram un fugitiv, căutat de poliție (hahaha, în uniformă albastră, cu baston și cașchetă rotundă asemănătoare caraliilor din Londra). A trebuit să mă lupt cu mersul pe jos, până când am rugat un trecător să mă ia în căruță. Autostop curat, ce mai. Și astfel de surprize se vor ține lanț.

Dar gata cu scrisul, mă duc să mă joc. Iar în consecință: Red Dead Redemption merită fiecare bănuț.

P.S.: Atenție la instalare, îți ia cam o oră, sunt două discuri, jocul se instalează de pe ambele.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s