Assassin’s Creed Origins – scurtă trecere în revistă

Aventura din joc a început cu „aventură” în viața reală. Am stat toată săptămâna cu ochii pe cele câteva magazine online din București care oferă jocul. Cei norocoși (de peste ocean), cu sute de mii de urmăritori pe canalul lor de YouTube au primit jocul cu câteva zile înainte de lansarea oficială. M-am uitat și eu, puțin, să știu ce mă așteaptă.

Vine și vineri, 27.10.2017. Ziua lansării oficiale. La 00:20 nici o modificare de stocuri, adică prea binecunoscuta precomandă. Am dat o precomandă pe emag (chiar dacă am avut o experiență foarte neplăcută cu ei în privința precomenzilor la jocuri). În jurul orei 09:50 intru de pe telefon pe altex.ro – ei aveau trecut produsul din starea de precomandă în „în stoc” (exclusiv online) – nu putea face rezervare pentru a fi ridicat din magazin. Asta înseamnă că nu a ajuns fizic în nici un magazin Altex. Se face că de câteva zile m-am simțit așa de rău încât nici nu am mai ajuns la servici. Vineri am fost, dar din cauza sănătății afectate am plecat foarte devreme. Afară, o vreme cu un aer de toamnă foarte plăcut. Am ieșit din metrou și m-am îndreptat spre Altex Unirea. Să îmi încerc norocul. Ajuns în magazin, văd consultantul de pe raion cum se luptă cu o cutie mare de carton. Îmi zic: ha, am ajuns odată cu Assassin’s Creed Origins. Mai că m-a bufnit râsul, chiar așa și era. Am fost primul din magazin care am cumpărat jocul, atât de proaspăt scos din cutie încât nici nu avea cod de bare funcțional. Și ca cireașă de pe tort, la casă… casierița voia să mi-l dea cu 100 de lei mai puțin. A fost doar o scăpare. Dar și așa merită fiecare bănuț.  Eu am ales Assassin’s Creed Origins The Delux Edition (soundtrack CD, hartă tipărită, conținut digital cu două misiuni suplimentare și altele).

Cutia exterioară este din carton gros. Înăuntru avem carcasa obișnuită din plastic (obișnuită) și un „plic” din carton care conține CD-ul și harta. CD-ul în carcasa de carton conține 15 piese. Harta este destul de mare (ai nevoie de spațiu să o desfaci) și este dintr-o hârtie groasă. Harta este desenată manual și conține doar mormintele și atracțiile principale, ce animale trăiesc în zonă și orașele importante.

Jocul în sine
Instalarea durează ceva timp, așadar răbdare și tutun: se descarcă date prin internet și se instalează concomitent date pe hard disk.
Odată jocul instalat, timpul de lansare este destul de rapid.
Se joacă foarte lin, nimic de reproșat. Controlul personajului este ok, chiar dacă sunt momente când caracterul nostru o ia puțin razna. Luptele sunt bine realizate, adversarii pe măsură. AI-ul este ok (depinde ce dificultate folosești – apropo, dificultatea poate fi schimbată oricând în joc), dar nu ne scutește total de monotonia doborârii (vezi Mafia III). Ați oponenți sunt chiar enervanți, chiar dacă tu ai un nivel de „pregătire” superior. Ceea ce este ok, te mai scapă de monotonie. Trebuie spus de la bun început, ca să poți avansa pe firul poveștii gândite de producători trebuie să îți dezvolți personajul, misiunile firului epic au nevoie de un anumit nivel (de pregătire), nivel pe care poți urca „atacând” misiunile secundare (care nu sunt puține!). Misiunile pot fi „atacate” cum te taie capul: genul taurului comunal când dă iama peste vaci sau ca primarul, prin „hoție”, adică furișatelea și lovituri din umbră. Atenție la alarme, care odată declanșate aduc întăriri. Mi-a plăcut că la un moment dat în joc, după ce omori mascații, se pune recompensă pe capul tău, iar vânătorii de recompensă sunt chiar niște duri, atât de tari încât este bine să te ascunzi de ei, să nu dai în primire din două lovituri de baros. Bine că ești măcar avertizat când se apropie unul.

Grafica
Este extrem de plăcută. În deșert parcă simți vântul și nisipul, oazele și orașele au o prospețime aparte. Este o încântare de privit. Locurile înalte din joc („cuiburile de vultur”) îți oferă o panoramă superbă.

Furtunile din deșert sunt „înfricoșătoare”, apa este foarte bine realizată și foarte realistă când vine vorba de scufundări (pe timp de noapte mai că nu vezi nimic, razele soarelui sunt o încântare atunci când lovește un obiect mare pe suprafața apei), focul este foc, mai că simți căldura (vizual, firește). Pe scurt: totul este la înălțimea tehnologiei de sfârșit de 2017 (când te gândești că producătorului i-a luat ceva timp să realizeze o astfel de capodoperă, grafica poate fi „învechită” deja). Jos pălărie în fața graficii! (vezi mai jos la capitolul Fizica). Detaliile contribuie din plin la aspectul poate unic al jocului.

Fizica
Este ok, nu perfectă. Uneori te trezești în mijlocul unui hipopotam, alteori aproape că rămâi blocat într-un bug, am întâlnit chiar situații când nu am putut să ridic prada lăsată de inamicii doborâți.  Dat fiind imensitatea jocului, nu este de mirare. Pur și simplu sunt prea multe elemente în joc. Mă amuză să văd călăreții gonind ca apucații din motive numai de ei știute (mârțoaga mea nu atinge astfel de viteze). Mi-a plăcut cum a fost folosită fizica la hipodrom, la cursele cu carele de război. De asemenea, este o plăcere se te plimbi cu bărcile pe apă, să te scufunzi (nu o să uit așa de ușor o „bătălie” dusă pe un vas de război, când m-am scufundat de nenumărate ori pe sub navă să scap de inamici… am ajuns la asfințit, razele soarelui care loveau nava în timp ce mă scufundam în contralumină… Tare de tot!).

Animalele au un comportament cât mai aproape de natural. Cât privește hipopotamii, mulți habar nu au că sunt mai periculoși decât crocodilii. Jos pălăria pentru producători care au indus acestora comportamentul lor natural. Pot fi adevărate brute.

Inamicii sunt suficienți de inteligenți încât să îți dea serios de furcă. Nu am întâlnit până acum (peste 10 ore de joc) unul care să se lovească de zid sau să aibă un comportament de zombi! Animalele te atacă… ca animalele. Hipopotamii mi s-au părut cei mai „perseverenți”.
Fizica naturii este ok și ea. Nu am avut parte de ploaie, numai de furtuni de nisip. Nu vă așteptați la una cum a fost cea din ultimul film Mad Max…

Trec chestiunea următoare la „fizică”, deși ar putea foarte bine face parte din „poveste”: nu am văzut ploaie! Oare în Egipt nu plouă deloc? Mă așteptam la ploi măcar în zona Deltei Nilului. Am avut parte de nori negrii, mă așteptam la fulgere și ploaie, dar nu a fost să fie. Oricum, mi se pare un pic ciudat.

Alt aspect ce ține de fizică: când ești călare poți sări cu calul sau cămila cu tot de la înălțimi anormal  de mari, ocazie cu care personajul se poate răni. Dacă animalul de sub tine nu este al tău, ci unul „împrumutat”, acesta poate muri (lucru care se întâmplă și când ești atacat de animalele de pradă, călare fiind). Eu unul aș fi introdus cabrarea calului cu aruncarea călărețului din șa, taman peste marginea prăpastiei, o chestiune mult mai realistă și de ce nu amuzantă (genul zborului prin parbriz de la GTA V).
Cât despre otrăvirea corpurilor inamicilor doborâți, un adevărat masacru printre toți ce care se apropie de un astfel de cadavru preparat: animale, oameni, fie că este vorba de cei pașnici sau inamici. Metoda asta însă îți creează multiple posibilități să scapi de dușmani.

Adversarii
Trebuie spus de la bun început: vătămarea din timpul luptelor depinde de nivelul de dificultate ales, acesta putând fi modificat oricând în joc.
Sunt foarte variați, de la cei slab pregătiți și fără armură și până la căpitani și comandanți în armuri grele și cu o forță brută pe măsură, care, deși cu unul sau două puncte sub nivelul jucătorului, îl pot elimina destul de ușor dacă acesta nu este atent și se lasă pe tânjeală. Cel mai ușor mod de a-i doborî este asasinarea. Preferata mea este cea de la înălțime. Atenție însă, unii adversari nu pot fi asasinați, ci doar răniți, mai este nevoie apoi de luptă mano a mano.
Cei care sunt mortali pentru jucător sunt marcați cu un cap de mort pe fundal roșu (nu automat, ci doar când lași vulturul să îi marcheze). Același lucru și pentru animalele răpitoare. Din fericire poți fugi de astfel de inamici atunci când dai peste ei, excepție când îți cauți moartea cu ochii. Așa cum am mai spus, trebuie să te ferești de vânătorii de recompensă (sunt însă curios să văd de la ce nivel în colo le poți face față, dacă le poți face de petrecanie). Aceștia se numesc Phylax (plural Phylakes – în realitate gardieni în Roma antică). Am citit într-un ghid pentru Assassin’s Creed Origins cum că ai putea doborî un astfel de inamic (unul dintre cei mai periculoși din tot jocul, bănuiam eu): folosind bombele incendiare când acesta nu este călare, 1 sau 2 la început, apoi alte 2și când omul intră în panică, atac la baionetă cu toată forța! (PS am încercat tactica asta mai târziu și chiar a funcționat – l-am dovedit într-un final, el pe jos, eu pe cal cu atacuri în plin galop).

Harta
Este imensă, călărești de îți ies ochii din cap dacă vrei să explorezi totul. Prima zonă, cea natală, este prima de explorat, până nu parcurgi anumite misiuni principale de început nu poți să îți faci de cap oriunde vrei tu. Apare „zidul” cu zonă inaccesibilă. Dar odată deblocate, ești liber să explorezi. Cu această ocazie vei întâlni misiuni secundare care sunt cu mult peste nivelul tău de pregătire, soldații și animalele te pot lichida cât ai zice pește, poți explora așadar în stilul vezi și fugi. Pe de altă parte, soldații te lasă în pace dacă îi lași și tu pe ei să își vadă de afaceri. Animalele, chiar și cele mortale, te urmăresc o bucată de drum după care te lasă în pace. Adică poți explora totul într-o oarecare liniște. Nu mare mi-a fost mirarea când, după o tură de forță doar de exploatare și pentru a dezvălui noi „oportunități” (astfel încât să văd toată harta în splendoarea ei), au mai apărut locații noi despre care habar nu aveam. Avem de a face într-adevăr cu o hartă imensă. Punctele de călătorie rapidă sunt în multe cazuri binevenite.

Misiunile
Avem suficient de multe misiuni încât să avem mult timp de jucat. Pe lângă misiunile principale, avem misiuni secundare și alte „activități creative”. Până acum nu m-am plictisit datorită misiunilor asemănătoare. Întotdeauna este vorba de a salva pe cineva sau de a afla informații și de a asasina pe unul/una sau pe altul/alta. După peste 10 ore de jucat pot spune că nici una nu m-a plictisit. Din contră, am rămas surprins de varietate. Când am dat la abilități de posibilitatea de a „otrăvi” corpul unui inamic doborât și a-l expune apoi în câmp deschis… urmărind apoi în tihnă cum se extinde „otrava” la toți cei care intrau în raza mortului… Sau momentele acelea când ai o armă care otrăvește pe cel lovit, a fost un adevărat carnagiu, murind până și caii și civilii care treceau peste câmpul măcelului (jocul nu este recomandat minorilor, da?).
Misiunile secundare sunt destul de multe și foarte variate (cel puțin până acum). Acestea te ajută să crești în grad, ca să zic așa. Aceasta este și tactica mea pentru astfel de jocuri: mă apuc de misiunile secundare, apoi de cele principale, una câte una, iar când am nevoie de mai multă experiență mă apuc din nou de misiunile secundare. În acest fel nu o să mă stresez prea mult cu dificultatea misiunilor principale. Până acum a funcționat destul de bine. Așadar misiunile sunt variate, unele cu final neașteptat.

Concluzie
După câteva zeci de ore bune de jucat pot spune că nu sunt plictisit, chiar dacă nu am urmat strict firul poveștii. M-am axat mai mult pe misiunile secundare. De unele m-am amuzat, sunt unele cu trimiteri la diverse scene bine-cunoscute (Lord of the Rings, Cei șapte magnifici).
Assassin’s Creed Origins are după părerea mea o hartă la fel de mare ca și ultimul Tom Clancy¹s Ghost Recon, dar cu misiuni secundare mai puțin repetative (u lucru foarte bun). Nu am terminat jocul, așa că nu știu dacă mai târziu voi avea parte de misiuni care să mă plictisească datorită repetabilității. Până acum totul este ok din acest punct de vedere. Recunosc, nici nu mă omor să îl termin, trag de joc cât mai mult posibil. Mă „enervez”când nu mai găsesc misiuni secundare pe care să le pot duce la capăt.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Assassin’s Creed Origins – scurtă trecere în revistă&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s