Mad Max jocul

Mad Max este un joc de acțiune situat într-o lume deschisă, post-apocaliptică, amintind de seria de filme ale lui George Miller, seria a cărui debut a avut loc în 1979, film cu ajutorul căruia Mel Gibson devine un star de cinema la nivel internațional.

MadMaxProlog00

Nu am de unde știi dacă informația este una bună, dar căutând pe net am găsit informația conform căruia acest joc a fost început undeva în 2009, avându-i în echipă pe Miller și Cory Barlog („vinovat” de God of War 2). Cei doi însă au părăsit echipa, din motive necunoscute mie. Tot ceea ce știu despre acest aspect: Cory Barlog a părăsit Sony Santa Monica pentru a colabora cu George Miller, creatorul filmelor Mad Max, la un joc video Mad Max. Chestia asta s-a întâmplat prin 2008. Barlog a început colaborarea cu Avalanche Studios din Suedia în anul 2010. Se zvonea că se lucrează la un joc Mad Max. Dacă este să ne luăm după LinkedIn-ul lui Miller, acesta a activat la Avalanche Studios drept consultant de jocuri video, în timp ce colabora mai departe cu Miller la jocul Mad Max. Ce nebunie! Între timp, în acea perioadă neclară, au început să apară zvonuri despre un nou film Mad Max, Mad Max: Fury Road. Barlog a părăsit în cele din urmă Avalanche pentru un pumn de dolari, eh, pentru un post de Director Creativ la Crystal Dynamics. Asta s-a întâmplat în ianuarie 2012. Miller începe în luna iulie al aceluiași an filmările la Mad Max: Fury Road. CEO Avalanche, Christofer Sundberg, afirma că nu știa la ce a lucrat Barlog înainte de a începe lucrul la ei, dar că pe durata colaborării cu Barlog, acesta nu a colaborat la Mad Max. Toate astea fiind scrise doar pentru curioși. Pe mine unul nu mă interesează cine la ce a lucrat. Din punctul meu de vedere contează doar echipa care a făcut posibilă lansarea jocului, cea care ne oferă nouă, jucătorilor de jocuri video, ore bune de „distracție”.

Să revin la… „Povestea mea”.

Am făcut cunoștință cu Mad Max jocul acum ceva vreme, pe când am scris articolul cu Metal Gear Solid V The Phantom Pain, un joc extraordinar, de altfel.

Îmi propusesem inițial să aștept ieftinirea titlului, dar… nu am putut rezista tentației (după ce am petrecut câteva ore cu ochii în ecranul tabletei savurând gameplay-ul uploadat de alții pe Youtube).

Prima impresie: ce carcasă „ieftină” are! Dar cum un joc nu se joacă cu carcasa, am zis la naiba cu ea, să vedem cum este jocul. Pe pielea mea, că review-uri video am tot văzut.

Începutul este wow! Foarte cinematografic. Unul dintre cele mai tari începuturi de joc video ce mi-a fost dat să văd până în prezent. Și din 1994 și până acum pot spune că am văzut și jucat destule!

MadMaxProlog04

„Povestea” este una cursivă, te prinde de la bun început. Nu că la început ar fi multe de zis. Dacă habar nu ai cu ce s-a mâncat Mad Max filmul în 1979, nu prea știi ce se întâmplă. Nu ai de unde știi cât de nebun este Max și ce grad de nebunie domnește în pustiu.

MadMaxProlog08

Sunetul motoarelor – bestial (recomand folosirea căștilor pentru o experiență mai „aproape de realitate”). Modul în care decurg luptele corp la corp aduce a Batman. Când tragi cu arma parcă faci parte dintr-un western. Controlul mașinii necesită un pic de acomodare. Toate mișcările, atât ale personajului, cât și ale mașinii, sunt fluide, naturale (pentru un joc video). Vocile personajelor, povestea, toate urmează parcă acțiunea filmului, chiar dacă nu prea are de a face cu personajele din film. Cel puțin asta este părerea mea. Auzim de Immortan Joe și fii săi, mai ales de Scabrous Scrotus (ce nume în familia asta!).

MadMaxProlog05

După câteva ore bune de jucat, pot spune că mi-am putut face o idee despre Mad Max the game. Pe lângă faptul că vizualul este unul de zile mari (chiar dacă nu se ridică la imaginea din filmul de anul acesta), sunetul, vocile, bătăile, bătăliile motorizate, modul de abordare al acestora, condusul, mașinile, exploziile, povestea, totul este extrem de bine conceput și implementat. Cum am mai spus, bătăile cu pumnul aduce a Batman și a wrestling, pe alocuri. Mișcările sunt fluide, iar când Max ajunge la nivelul lui de nebunie, să te ții! Foarte vizual totul.

Locul de joacă este unul imens, porți merge aproape peste tot, atunci când ieși cu mașina de pe „șosea” aceasta se mișcă mai încet (din cauza prafului și/sau a nisipului – destul de real aș spune, pentru un joc, firește). Ce m-a făcut oarecum să zâmbesc (uneori amar): prăpăstiile, lipsa parapeților, zonele în care poți cădea în gol… nu sunt „blocate” în joc, așa că dacă nu te oprești la timp, pe jos sau cu mașina, pa și la revedere, cazi și mori (nu ca îl alte jocuri unde nu poți merge mai departe datorită unei bariere invizibile – așadar mare atenție!).

MadMaxProlog07

Câteva sfaturi la început de joc:

  • Colectați cât mai multe resturi de fier vechi (fiare vechi cumpărăăăămmm), acestea fiind moneda de schimb în lumea lui Mad Max.
  • Fiecare tabără pe care o „curățați” va fi repopulată la un moment dat de către aliați și îți vor aduce o anumită cantitate de valută forte, adică fier vechi.
  • De îndată ce aveți harponul pe mașină, folosiți-l cu încredere pentru a trage afară din mașină pe șoferii indisciplinați în trafic, eh, pardon, pe șoferii adversari. Pe lângă faptul că poate fi foarte spectaculos, mașinile astfel „eliberate” pot fi adăugate la colecția proprie, ceea ce îl face pe Iron Man extrem de invidios, hehehe. În funcție de facțiune (!), dacă ești la volanului unei bestii care aparține de acea facțiune, devii omul invizibil, adică nu mai ești atacat de respectiva gașcă.
  • Dacă aveți nevoie de fier vechi, distrugeți cât mai multe mașini, să moară dușmanii, nu alta!
  • Ca să nu duceți lipsa de combustibil, păstrați întotdeauna în spatele mașinii o canistră de benzină, cât mai plină. Da, ați citit bine, benzina se consumă și dacă nu ești atent te trezești cu pana prostului pe cap.
  • Atunci când mașina noastră este grav avariată, săriți de la volan și feriți-vă de cele ale adversarilor, fentând adversarul ca la fotbal. Copilotul nostru (ce noroc avem că nu este Ponta!) are nevoie de cca. 30 de secunde pentru a repara limuzina.
  • Ai mare grijă cu muniția. Din lipsă de milițeni, lipsă și muniția aferentă. Folosiți gloanțele numai pentru urgențe!
  • Mai sunt cuțitele artizanale, ca ale pușcăriașilor din filmele americane, alea cu mâner din cârpe. Numărul lor la purtător este limitat, se rup după prima folosire (moamă, să ai o fabrică de astfel de cuțite în lumea lui Max Nebunul, om te faci, ce mai!). Așadar, folosiți-le cu chibzuință.
  • Asta chiar e tare: când aveți de a face cu mai mulți dușmani, mama lor (!), rotiți camera spre grup, ăștia având foarte prostul obicei de a te ataca din unghiul mort, adică atunci când, culmea, îi tratezi cu spatele camerei de luat vederi.
  • Când dați de apă, mai întâi beți pe cea din bidon pentru a vă restabili sănătatea și apoi reumpleți vasul cu apă proaspătă.
  • Când dați peste potol, în majoritatea cazurilor conserve pentru câini (producătorul știe de ce!), mâncați cât mai aveți timp dacă nivelul de sănătate este afectat sau lăsați mâncarea nealterată, pentru a reveni la nevoie.

MadMaxProlog06

Personajele mai importante sunt:

  1. Max Rockatansky, voce Bren Foster: Personajul principal în joc, este numit uneori și The Road Warrior. Povestea lui Maximillian „Max” Rockatansky, așa cum o cunoaștem noi, începe pe vremea când acesta era un ofițer în Forțele Principale de Patrulare din Australia, apărând ultimele rămășițe ale civilizației cunoscute nouă. Era ultima linie de apărare împotriva hoardelor de băieți de băieți ce terorizau șoselele. Conducea un V8 Interceptor (de căutat o imagine pe net cu Mel Gibson la volan). În lupta sa cu răufăcătorii, ăși pierde soția și fiica, ceea ce declanșează „nebunia”. Cum bine a spus cineva, îmbrățișează The Dark Force, hehehe. Și devine MAD MAX.
  2. Chumbucket este un blackfinger – un mecanic foarte priceput, un fel de Maximus Priceputeanu în ale mecanicii auto (uitați de Dorel!). Până nu demult, mecanicul nostru avea un job bine plătit în Gastown, reparând mașinile găștii War Boys. Dar în urma unui vis, omul se trezește religios din cale afară, convins că destinul lui este să construiască cea mai tare mașină, Magnum Opus. Începe astfel să palmeze piesele cela mai bune, este prins și aproape ucis, dar îl salvează calitățile lui de tatăl mecanicilor. Șiret, profită de ocazie și își ia tălpășița din Gastown. Cel puțin astea-s zvonurile. Vede în Mad Max un sfânt (culmea ironiei!) și îl ajută. De fapt, se ajută reciproc.
  3. Scabrous Scrotus, cel de al treilea fiu al lui Immortan Joe, stăpânul orașului rafinărie. Cam diliu rău, băiatul ăsta. Mai ales după ce s-a ales cu ditamai lanțul de drujbă în cap.
  4. Hope este fiica ‘Fomeii istorice’, Miss Giddy (care rimează cu Miss Piggy). Omul femeii este mătrășit de o gașcă de motocicliști, gașcă care la rândul ei este mătrășită de trupa lui nenea Immotan Joe. Deși nu am văzut până acum nici o fotografie, se spune că Hope este o frumușeață de femeie. Cert este, conform istoricilor, că Immortan Joe a păstrat mama și fiica pe post de reproducătoare. Pentru că nu au fost în stare să nască băieți (este și asta până la urmă un avantaj), ambele au fost pasate Gardianului lui Gastown. Ăsta, gardianul, dă ortul popii de mâna unui doctor nebun, Dr. Dementus, un sabotor sadea, care îi ia locul. Cele două devin astfel proprietatea lui de drept. În timp ce mama devine „Fomeia istorică”, fiica, Hope, este însămânțată de Dementus și naște o fiică, pe Glory. Mai târziu, dementul de doctor crede că este în stare să cucerească Citadela și este eliminat de Scrotus. Și uite așa mama și fiica sunt trimise din nou în Citadelă. Numai că pe drum, convoiul este atacat, cele două reușind să evadeze. Asta este partea bună. Partea rea e rea de tot: rătăcesc prin deșert. Sunt „salvate” de Thrall Rustlers și ajung în închisoarea din Gulaș, eh, Gutash. Aici îl întelnește pe Max al nostru. Nu spui mai departe, să nu stric plăcerea de a descoperii singuri jocul.
  5. Griffa – un personaj misterios care îl ajută pe Max să își atingă potențialul la maxim. În joc, Max poate acumula puncte, puncte pe care le poate schimba cu Griffa pe abilități, cum ar fi de exemplu sănătate, consum redus de combustibil prin modul de conducere, abilitatea de a găsi mai mult fier vechi și mai multă muniție etc.
  6. Stank Gum (alintat de mine „Gumă arsă”) cică este un psihopat care linge cuțite (!), unul dintre locotenenții lui zmeul cel rău, Scabrous Scrotus, vinovat de distrugerea garajului cocoșatului nostru din poveste, Chumbucket.
  7. Jeet – dușmanul dușmanului meu, adică a lui Scritus ăla rău. Este conducătorul primei garnizoane aliate, Max punând umărul la greu să o ridice la nivel european, vorba vine. Jeet are probleme cu mansarda mai ceva decât bucureștenii cu volan, țelul lui este, ca și la Max, să ajungă în Plains of Silence, adică pe câmpurile eterne ale liniștii. Mă întreb, având în vedere firea celor doi, nu se vor plictisi de moarte pe sfintele câmpuri?
  8. Gutgash (alintat Gulașul). Alt lider, mai ceva ca Victor Viorel. Trăiește ce vasul său de fier și se crede Moise, asta pentru că vrea să construiască o arcă, mai ceva ca cea biblică, să salveze tipurile de automofbovine. Adevărul este însă altul: vrea să își fortifice vasul pentru a rezista lui Scrotus.
  9. Pink Eye, alt alt lider carismatic. Numele popular: Conjunctivită. Se spune despre ea (da, este femeie) că ar fi cea mai bătrână persoană din Pustiu (Wasteland). Cert este că este cea mai dură, spune povestea. Și-a pierdut picioarele încă de la începutul Apocalipsei, și-a construit un scaun cu rotile motorizat și luptă ca o nebună.
  10. Deep Friah – despre acest lider de cocioabă nu se știe foarte multe. Doar atât: cocioaba este una dedicată flăcării sfinte a arderii de combustibil. Mă rog, unii mai fanatici din fire cred că dacă sunt arși, își găsesc adevărata liniște. Asta este doar treaba lor!

Acestea sunt doar câteva dintre multele personaje din joc. Restul vă las să îl descoperiți singuri.

Tot căutând pe net și alte păreri despre joc, am dat peste una care m-a făcut să râd cu gura până la urechi: Mad Max nu este un joc distractiv! Autorul se plânge de fapt că jocul este prea REALIST – adică mașina rămâne fără benzină, dacă cade într-o prăpastie se strică sau explodează, că numărul de gloanțe este foarte limitat etc. După zâmbetul cât toate zilele, am realizat cât de „tragic” este de fapt. Oare unii dintre noi au ajuns să considere distractiv un joc pur fantezist, în care poți face totul împotriva legii fizicii și a naturii (vezi „cascadoriile” din ultimul Fast and Furios!) și ca plictisitor sau nedistractiv un joc care te face să acționezi cu prudență și care ține cât de cât cont de legile naturii și ale fizicii? Mă gândesc cu îngrijorare la ce se va putea întâmpla când din ce în ce mai mulți dintre noi vor fi spălați pe creier în așa hal, încât vor confunda lumea reală cu cea imaginară, băgată pe gât de mass morder media. Cred că dacă ași avea timp și ceva mai mult talent în domeniu aș putea scrie un scenariu pentru un film SF… în această direcție. Mă rog, fiecare cu părerea lui. Totuși, o astfel de afirmare mi se pare ciudată. Mă gândesc însă că autorul se gândește la Carmageddon, alt joc nebun, în care scopul/distracția principală este să dai cu mașina peste pietoni și să bușești alți participați la trafic. Cu cât îi omori mai spectaculos, cu atât mai bine. Sună bolnav, nu? Și asta se numește distracție, pentru unii.

MadMaxProlog09

Să revin însă la jocul nostru „realist”. Cum am mai spus, lumea este una vastă, populată cu diverse caractere. Unele dintre ele moarte de sete (întâlnești grupuri care merg pe jos prin imensitatea deșertului, cerșind un strop de apă atunci când treci pe lângă ele – așadar nu tot ce este om este și inamic; dacă ai suficientă apă în bidon, dăruirea prețiosului lichid îți poate aduce mai târziu beneficii, așadar bine faci, bine găsești), alte aproape moarte lângă o mașinărie fumegândă (fă-ți timp, oprește și curmă-le suferința, dacă este posibil). Un amic m-a întrebat cu ce joc poate fi comparat. Greu de găsit un răspuns. Nu este Batman, nici GTA, nu Far Cry, nici altceva. Poate un pic din fiecare: bătăile cu pumnii sau armele de genul bâte, cheie fixă, cuțite și alte improvizații aduc a Batman (mișcările sunt uneori spectaculoase) și poate a Manhunt, libertatea de mișcare seamănă cu cea din GTA, asaltul unei baze aducea oarecum cu Far Cry, excepție făcând lipsa modului furișat, bătăliile date cu mașina aduce cu alte jocuri de gen Carmageddon.

Tot citind și pe alții, nu înțeleg de ce se plâng, ba că scenariul este unul slab, ba îți pun întrebări de genul de ce nu a fost ucis Max la începutul jocului, după ce i s-a furat mașina și agoniseala? Pe bune? Adică, lăsat în mijlocul deșertului, bătut bine, pe jumătate leșinat, aproape în pielea goală, nu este mai răutăcios decât folosirea unui glonț, cam greu de găsit în lumea lui Max? Mare este grădina jucătorilor și a celor care mai scriu pe bloguri! Noroc cu cei care, indiferent de „critici”, joacă jocul la maxim și mai și postează clipuri pe Youtube. Așa că fiecare își poate face o părere dacă un joc merită jucat sau nu din perspectiva pur personală. Nici mie personal nu mi-a plăcut niciodată Mortal Combat, dar asta nu înseamnă să stau să scriu bazaconii despre gen. Respect însă părerile bine documentate, logic. Dacă tot am ajuns în acest punct, am avut parte de o surpriză neplăcută. Dacă alegi să îți faci de cap pe lângă misiunile principale (și implicit firul narațiunii) și reușești să îți faci upgrade la greu la hârb, neah, trebuie să intri în garaj și să aduci mașina la standardele RAR, astfel nu pupi continuarea firului principal. Cam aiurea… După ce depășești faza cu musai trebuie luat RAR-ul, nah, mai pierzi timp să îți pui upgrade-ul la loc. Asta până la următoarea etapă, cred. Apoi lupți la greu să zdrobești mașina unui dușman de moarte și când să pui mâna pe fierul vechi, totul dispare ca un vis urât. Rămâi cu buza umflată și tâmp gen ce naiba a fost asta…

MadMaxProlog10

După ce am jucat mai bine de o săptămână câteva ore în fiecare zi (în medie 3 ore), nu pot spune că m-am plictisit. Nu am dat atenție progresului. Îmi place lumea nebună din joc, deșertul, furtunile extrem de violente, apusul, aburul respirației noaptea, când temperatura coboară drastic în comparație cu arșița din cursul zilei. Mă enervează inamicii care dau bir cu fugiții când simt că sunt pe cale să li se dezintegrez hârbul (în viața reală, cine nu ar face-o), fugind mai ceva ca armăsarul lui Harap Alb după ce a halit jeratic.

MadMaxProlog11

Până acum am întâlnit doar un singur Big Chief, dar care m-a amuzat. Adică mare, da lent. Spun unii că până și șefuții ăștia se repetă, genul aceeași pălărie cu altă Mărie. Poate. Nu m-a deranjat (deocamdată) caracterul repetabil al peisajului. Pentru un deșert mi se pare destul de neplictisitor. Cine nu mă crede îl invit să plece cu mașina din România în Germania, trecând prin Austria. Există o porțiune de sute de km pe teritoriul Austriei atât de „repetabil”, încât aproape că adormi la volan, chiar dacă gonești cu 200 la oră!

Update: Între timp am dat și peste alți Top Dogs, aka Big Chief. Cam toți arată la fel, iar ca să îi înfrângi folosește cam aceeași tactică, asta dacă nu te-ai plictisit și încerci ceva nou, care însă s-ar putea să nu meargă. Din punctul ăsta de vedere, așa este, lupta cu boșii poate deveni plictisitoare. Cel puțin locațiile unde găsești Javrele din Vârf sunt total diferite. Cu cât Top Dog-ul este mai periculos (informația este dată de numărul de capete de mort afișate în locația respectivă), cu atât lupta este mai dificilă, dar totodată mai amuzantă. Cu cât dificultatea crește, cu atât mai greu găsești și „resursele” ascunse. Uneori pierzi zeci de minute până când reușești să razi totul (trebuie să cauți prin pasaje ascunse în spatele ușilor metalice sau rotind o roată galbenă care deschide ușa unui pasaj ascuns; cel mai greu de găsit sunt insignele de pionier ale dușmanului de moarte, Scabrous Scrotus; acestea sunt situate de multe ori undeva sus, singura posibilitate de a le distruge fiind focul de armă sau harponul, asta dacă poți ajunge cu mașina proprietate personală destul de aproape pentru lansare).

M-am amuzat cu convoaiele. Chiar dacă se repetă, tot e haios să vânezi hârbul flancat de alte mașinării protectoare. Situația devine și mai haioasă când pe parcurs, dacă te joci ca pisica cu șoarecele, te intersectezi cu alți vântură lume, care, firește, îți iau urma să te lichideze. Nu încercați să duceți camionul cu bunătate de emblemă într-o citadelă prietenă, în primul rând vehiculul nu se salvează și nici „iconița” nu pupi – așadar cooperativa munca în zadar.

MadMaxProlog12

De câteva zile mă lupt să scad amenințarea în primul teritoriu „prietenos”, asta după ce am upgradat tot ce se putea în materie de stronghold. Mă refer la Jeet’s Lighthouse (inclusiv dotarea cu suficient fier vechi). Până acum pot spune că pentru a scădea amenințarea de la nivelul 1 la 0 trebuie să depui muncă, nu glumă.

Eu unul nu mă arunc cu capul înainte pentru a termina cât mai repede misiunile principale. Vreau să savurez jocul în tihnă, nu în grabă. Oricum, din ce misiuni principale am jucat până acum, pot spune că îmi place scenariul. Este diversificat, interesant și din câte am înțeles, destul de imprevizibil, asta pentru cei care nu au „citit” deja finalul pe net. Interesant mi se pare și setările mașinii. Cu cât avansezi mai mult, cu atât deblochezi mai multe posibilități de îmbunătățire. Numai că trebuie să fii atent ce îmbunătățiri faci. Unele dintre ele influențează pe celelalte, de exemplu dacă alegi să îți îmbunătățești armura, îți scade viteza (normal, mașina devine mai grea), dacă îți faci upgrade la motor, pierzi din manevrabilitate. Interesant este că ești liber să alegi ce vrei: manevrabilitate, viteză sau rezistență.

Cred că o să mă opresc aici cu micul articol.

Părțile bune:

  • Bătăliile cu mașini, foarte furioase de altfel.
  • Încăierările, respectiv lupta corp la corp cu ceilalți nebuni, cu mișcări din wrestling și gen Batman.
  • Deșert care transmite foarte bine atmosfera, activități suficiente încât să nu te plictisești (prea repede).
  • Redă foarte bine atmosfera din film.

Așadar nu este un joc pe gustul celor care nu au „savurat” filmul de anul acesta.

Părțile mai puțin bune:

  • Activități repetitive, care cu timpul ajung să te plictisească.

Actualizare:

Nu am crezut că o să termin povestea principală în timp ce scriu acest articol. Dar cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg… Lucrul la acest articol a durat mai mult decât mi-am propus inițial. Asta datorită faptului că jocul m-a prins atât de tare, încât după ce mâncam de seara mă apucam de jucat până la un 12 sau 1 noaptea.

Am renunțat la a trece prin toate misiunile secundare și m-am concentrat pe cea principală. Acțiunea principală este una de zile mari, fiecare misiune este unică în felul ei. Cel mai mult dintre toate misiunile, principale și secundare, mi-a plăcut cea în care a trebuit să străbat clădirea aeroportului acoperit de dune de nisip. M-ia plăcut la nebunie detaliile, lumina, atmosfera, acțiunea. M-am „furișat” cu mașina pâș-pâș pe coridoarele pustii, abia respirând, așteptându-mă la un atac în orice clipă. Ecoul, vocea cocoșatului, sunetul motorului, flăcările de la țeava de eșapament – toate păreau că te dau de gol, că te expun. Nu intru în amănunte, nu vreau să stric plăcerea altora de a juca acele misiuni care au loc sub tonele de nisip.

Finalul este unul „trist”. Oarecum logic. Nu pot însă ierta „inconștiența” celui / acelora care au stabilit finalul. Foarte bizară alegere. Ca o vacă care dă cu piciorul găleții cu lapte după ce a fost mulsă. Asta ca să mă exprim elegant. Ok, înțeleg că este un „SF”, dar nici chiar așa. Am terminat multe jocuri de genul open world, dar nici unul cu un final așa de bizar. Nu finalul în sine m-a deranjat, cum am mai spus, mi se pare logic. Dar după finalul în care clar iți este distrusă mașina și mai și moare cineva de care chiar ai nevoie, după ce îți apare pe ecran scrisul de final, hocus pocus, mașina îți reapare pe tarla cu personajul mort viu bine mersi. Măi să fie. Iar o voce îți spune că asta se întâmplă pentru că mai ai multe de explorat! Aiurit rău de tot. Oare cine a lucrat la joc nu a auzit de un Red Dead Redeption, de seria GTA? De finaluri cursive, care urmează acțiunea? Din punctul meu de vedere acesta este MARELE minus al acestui joc bine realizat, pe alocuri chiar genial, cu o redare vizuală de zile mari.

Eu unul îl recomand. Atenție doar, jocul, ca de altfel și ultimul film, nu este pentru oricine!

MadMaxProlog13

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s